Medierea procesului de angajare pe piața muncii

Data publicarii: 13 iunie, 2024

Medierea muncii reprezintă  confruntarea dintre două categorii de persoane:

• cei care pot şi doresc să muncească;
• cei care oferă celor dintâi posibilitatea de a munci.

Atunci când oferta de forţă de muncă, a celor care pot şi vor să muncească, este mult mai importantă decât oferta celor care creează posibilitatea de a muncii, societatea se confruntă cu şomajul, fenomen specific perioadelor de recesiune economică. Uneori, balanţa înclină către cererea de forţă de muncă; acest lucru se întâmplă în anii de avânt economic sau pe segmente înguste ale pieţei muncii, pentru meserii noi, solicitate de o anumită conjunctură economică sau profesională.

Medierea muncii este acel complex de activităţi prin care se încearcă să se echilibreze raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţa forţei de muncă, indiferent de talerul care dezechilibrează balanţa. Obiectivul final al medierii muncii poate fi privit, fie sub aspectul angajării unei persoane, fie sub cel al ocupării unui loc de muncă.

Important pentru actul de mediere este ca această întâlnire între cererea şi oferta de muncă să aibă loc, în condiţii care să satisfacă ambele părţi şi care să conducă la o relaţie profesională trainică, de durată.

Desigur că nivelul exigenţelor manifestate de o parte sau de alta depind de starea pieţei muncii în momentul întâlnirii celor două părţi, de volumul şi calitatea cererii şi ofertei manifestate pe segmentul de piaţă specific. În activitatea de mediere, indiferent de ţara sau de instituţia în care aceasta se desfăşoară, evoluează trei actori principali:

• ofertantul de forţă de muncă;
• ofertantul de locuri de muncă;
• mediatorul

Ofertantul de forţă de muncă nu este obligatoriu un şomer, un membru al comunităţii exclus la un moment dat din procesul muncii; acesta poate fi şi o persoană care doreşte să îşi schimbe locul de muncă sau care se simte ameninţat cu pierderea locului de muncă şi este dispus să facă eforturi pentru păstrarea acestuia.

Ofertantul de loc de muncă este un agent economic sau o instituţie care doreşte să angajeze o persoană, în vederea desfăşurării unei munci concrete, în cadrul unui contract de muncă.

Mediatorul este reprezentantul unei instituţii specializate în activităţi de corelare a ofertei forţei de muncă cu oferta de locuri de muncă. Această instituţie poate fi o instituţie publică sau un agent comercial, cu menţiunea că agentul comercial poate să obţină un profit legal numai pe baza serviciilor pe care le prestează patronilor, celor care angajează şi că, în nici un caz, nu va aplica taxe ofertanţilor de forţă de muncă, indiferent de rezultatul medierii.

Instituţia care oferă servicii de mediere va fi fi numită generic, în cele ce urmează, „centru de mediere„.

Activitatea de mediere are la bază principii general acceptate de comunitatea internaţională:

• obligativitate;
• individualitate;
• profesionalism;
• obiectivitate;
• imparţialitate;
• respectarea drepturilor fundamentale ale omului;
• confidenţialitate;
• respectarea nivelului de pregătire profesională;
• neutralitate

Aceste principii se referă, în primul rând, la relaţia mediator-solicitant de loc de muncă, dar ele îşi păstrează întreaga valoare şi în relaţia mediator-ofertant de loc de muncă. Mediatorul are obligaţia de a oferi servicii de mediere oricărui client care solicită aceste servicii. Clientul va fi tratat în mod individual, într-un cadru cât mai discret şi dându-se dovadă de solicitudine. Fiecare client trebuie privit ca fiind un caz aparte, deosebit de celelalte, prin situaţia profesională sau familială, prin starea fizică sau morală, prin experienţa de muncă şi de viaţă.