Mulțumesc, mamă, pentru că m-ai motivat să merg la școală!

Sunt doctor Irimescu Ioan – Cristian şi am 30 de ani. Sunt absolvent al Facultăţii de Medicină şi Farmacie “Carol Davila” din Bucureşti şi am mai urmat cursurile Facultăţii de Ştiinte Juridice din Oradea.

Nu aş fi putut să spun toate astea despre mine dacă mama mea nu ar fi fost mereu prezentă în viaţa mea. Pentru mine, mama a avut cel mai important rol în educaţia şi creşterea mea. Sunt câteva lucruri pe care le-a făcut şi care au condus azi la o fericire de nedescris. Fericirea de a fi copilul care a umplut sufletul mamei cu bucurii şi emoţii frumoase.

Mama a crescut singură trei copii, iar pentru fiecare a avut mereu metodele ei de a ne motiva să rămânem în şcoală. Când eram în şcoala generală, mami a renunţat la locul ei de muncă ca să poată sta cu noi acasă şi să ne supravegheze îndeaproape. Îmi aduc aminte că mami era mereu la şcoală. O vedeam în pauze. De multe ori chiar de două ori pe zi. Ştia mereu dacă absentam sau dacă luam note proaste. Însă niciodată nu ne-a certat, din contră. Ne ținea discursuri despre cât de importantă este educația și cât de important este să ne depășim condiția de om sărac.

Fotografie din arhiva personală

Ea tot timpul ne spunea că școala este singura cale de a reuși să ducem o viață decentă. Ne spunea că notele sunt pentru toți, chiar de este nota 4 sau 10. Este de datoria noastră să le îndreptăm atunci când sunt mici. Îmi aduc aminte că în clasa a VIII-a nu am învățat pentru biologie și am vrut să chiulesc. Crezând că la toaleta fetelor nu mă vede nimeni am fugit să mă ascund acolo. Mami, vigilentă cum era, m-a observat pe fereastra și a intrat după mine în baie. M-a luat de acolo și m-a băgat în clasă. Desigur, am luat nota 4 pentru ziua respectivă, iar cand am încercat să îi explic că nu învățasem, mami mi-a spus așa:

”Învață să îți asumi responsabilitatea pentru că nu ai învățat. Să chiulești pentru că nu știi se va transforma într-un obicei, iar eu am crescut copii buni așa cum sunteți voi. Mai tare mă supără chiulitul decât o notă de 4”

Îmi mai aduc aminte nopțile când mama ne citea cărțile pentru școală atunci când eram plictisiți. Dorea mereu să reușim și nu a renunțat să creadă în noi niciodată. A știut dintotdeauna că voi reuși doar dacă ea reușește ca părinte înainte de toate. O admiram enorm pentru blândețea și răbdarea ei. Era fantastic să înțeleg cartea prin ochii mamei mele. Mă făcea să iubesc școala și să îmi doresc să devin “cineva”. Eforturile ei au crescut o dată cu noi, iar înainte de fiecare examen la facultate mama îmi spune mereu

“Nu uita, atunci când nu știi ceva, mami tău este în buzunarul tău să îți șoptească”

Nu ai cum să nu reușești cu astfel de atitudine din partea unui părinte, iar roadele se văd. Sunt multe lucruri pe care mami le-a sacrificat pentru ca noi, copiii ei, să reușim. Nu am cum să îi pot mulțumi vreodată îndeajuns pentru sacrificiul ei, deși ea îmi spune că i-am hrănit sufletul mereu prin reușitele noastre și că, prin noi, ea a reușit în viață. Noi, copiii ei, suntem oglinda ei cea mai bună.

Pentru mine, toți părinții sunt gardieni trimiși de divinitate. Fără mumuța, (așa cum o alint eu pe mami), nu aș fi reușit nimic din toate astea.

Cristian a luat examenul de rezidențiat în decembrie 2019 iar acum se pregătește să devină medic de familie. El este bursier Roma Education Fund prin Programul Roma Health Scholarship (RHSP

Fotografie din arhiva personală
Fotografie din arhiva personală