„Școala de acasă” – Jurnalul unui profesor de fizică

O zi obișnuită?! Nu. De ceva timp aproape nimic nu mai este ceva obișnuit. Am uitat cum arată obișnuința!

Obișnuit rămâne încă momentul care îmi deschide ziua: cafeaua de dimineață. Urmează apoi activități pe care nu le aveam înainte de 11 martie 2020. De exemplu, obișnuita întâlnire zilnică pe Zoom, de la ora 10, cu minunații mei colegi de la REF Romania, întâlnire pe care o aștept nerăbdător, ca pe o gură de aer proaspăt care să mă revigoreze și să îmi dea energia necesară continuării activităților de peste zi.

Obișnuit era să plec la școală. Sunt cadru didactic dar și o persoană implicată de mulți ani în proiecte sociale, educaționale, comunitare etc. Acum activitatea de cadru didactic se realizează online. Este o activitate nouă, de adaptare a mea, a familiei și a elevilor mei. Timpul parcă nu mai este măsurat în ore! Îl măsor în sesiuni de întâlnire online cu elevii mei sau cu colegii de la REF Romania. Am zilnic 2-3 sesiuni pregătite și programate cu câteva zile înainte. Trimit informația cu o zi, două, înainte iar copiii sunt prezenți în fața calcultorului sau telefonului la ora stabilită. Facem obișnuita prezență, așa cum făceam la ora de curs în școală. Fiecare ne descriem starea emoțională. Ne încurajăm. Ne ajutăm acolo unde descoperim că nu stăpânim tehnologia – să avem sunet, imagine, să facem share sau capturi de ecran.

Lecțiile sunt obișnuite, de consolidare, de rezolvare de situații noi, aplicații sau de realizare a unor mici proiecte legate de anumite fenomene fizice studiate. Am uitat să vă spun, sunt profesor de fizică. Proiectele le realizăm cu materiale aflate prin gospodărie. De exemplu, pentru tema presiunea atmosferică elevii au avut ca temă de proiect realizarea unui barometru având la îndemână: foarfece, borcan, balon, bandă elastică, carton A4, pai de plastic (pai de băut) și un marker. Am discutat modul de lucru. Am vizionat împreună un fim care ne ajută la realizarea proiectului. Urmează ca la următoarea întâlnire să avem proiectul realizat, să povestim cum am făcut, ce am simțit realizând proiectul, ce am învățat, ce fenomene am observat, ce am măsurat.

Consider că, în această perioadă, pe lângă transmiterea de cunoștințe, formarea de deprinderi și aptitudini, rolul nostu este și acela de a comunica mai mult cu elevii nostri, de a transmite mesaje pozitive, de a fi empatici, de a arăta ca ne pasă de fiecare elev, și, nu în ultimul rând, de a fi împreună. Este o etapă a solidarității, a susținerii, a învățării reciproce, a toleranței. Descoperim la copiii noștri valențe pe care nu aveam timp să le observăm în timpul obișnuit de lucru, în condiții obișnuite. Ne descoperim unii pe alții, învățăm tot mai mult de la ei, înțelegem că sunt o generație cu mare dorință de schimbare și adaptare la noi metode și conținuturi didactice.

În școlile REF Romania, activitățile educaționale continuă

Aurel Borcescu este expert în programul „A doua șansă”, activitate inclusă în proiectul „Educație formală și non-formală pentru dezvoltare durabilă în regiunea Centru” (cod MySmis 2014: 106443), cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020.

În această perioadă, am întâlniri online cu directorii și cadrele didactice implicate în programul „A doua șansă” din comunitățile Ernei, Dumbrăvioara, Gornești, Band, județul Mureș. Pentru învățământul primar și secundar inferior avem aproximativ 150 de beneficiari. Pentru ei, alături de directorii școlilor și de cadrele didactice continuăm programul, organizăm și ultima etapă a acestuia: procesul de evaluare finală de modul.

Se încearcă menținerea permanentă a legăturii cu beneficiarii, fie prin aplicații online, telefon, chiar și prin rețelele de socializare. Dar cea mai bună formă de a discuta cu părinții, adulții din program, este prin intermediul copiilor lor. Da, majoritatea participanților la programul „A doua șansă” au copii la școală, elevi care participă și ei la actul de învățare online în această perioadă. Se fac echipe formate din părinte, participant la programul „A doua șansă” și copil, elev al școlii respective. Un aspect benefic pentru ambele părți în acestă situație!