Curajul și răbdarea, ingrediente pentru o învățare reală în online

În școlile REF Romania, activitățile educaționale continuă

Colegilor care se luptă zilele acestea pentru a produce învățare reală în online le recomand să aibă multă răbdare, curajul de a testa metode noi și să aibă așteptări realiste. Un bun mod de a reuși este prin comunicarea cu cei care sunt cu un pas, sau mai mulți, înainte pentru a împrumuta astfel idei. Le doresc să nu rămână lipiți de computere și să se bucure chiar dacă au doar 2 elevi care reușesc să învețe în această perioadă. Îi încurajez să vorbească despre neajunsuri și lipsa de transparență. Așa putem încuraja liderii să ia decizii în favoarea elevilor. Poate fi o perioadă frustrantă sau o perioadă de învățare și ieșire din zona de confort. Depinde ce parte alege fiecare să vadă mai des. Recunosc că oscilez constant între ele – Andreea Irimia

Andreea Irimia este cadru didatic la Școala Gimnazială nr. 1 din comuna Gălbinași, județul Călărași. Această instituție școlară este inclusă în prezent în proiectul Competență, invoare și profesionalism în educație (CIPE) (cod MySmis 2014: 105682), cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020, pe care Fundația Roma Education Fund Romania îl implementează alături de Casa Corpului Didactic din București și din Sibiu.

Andreea predă educație tehnologică, TIC și limba engleză într-o școală din mediul rural, cu aproape 600 de elevi. Are 187 de elevi. Ea menține zilnic contactul cu ei, își ține cursurile folosindu-se de toate platformele de comunicare pe care le are la dispoziție.

Am făcut grupuri de WhatsApp (cu cei care au telefoane) pentru fiecare clasă, am rugat colegii care aveau grupuri deja să îmi dea acces. Am folosit Google Drive și am pus acolo instrucțiuni pentru diferite activități, cu linkuri către pagini de YouTube sau către diferite site-uri educaționale cu resurse. Am creat de fiecare dată și o metodă de a verifica cine și cum a îndeplinit sarcina, cu ajutorul Google Forms. Am utilizat și alte aplicații, ca de exemplu Quik pentru editare video, pentru că programa la TIC încurajează activități practice. Sarcina de lucru a fost trimisă de fiecare dată și pe WhatsApp, pentru cei care nu puteau accesa Google Drive.

Am decis să folosesc aceste metode pentru că erau deja familiare elevilor de la ore și ușor de folosit. Din fericire, unii au înțeles că nu este o vacanță și au fost dornici să lucreze și să folosească metode noi de a învăța. Cu alții am pierdut de tot legătura, fie nu au telefoane, fie nu pot fi contactați.

Zilele acestea încercăm să utilizăm și Google Classroom, dar din păcate am avut probleme de sincronizare cu baza de date a școlii, am înțeles că nici aplicația nu este foarte intuitivă pentru elevi. Mai sunt câteva platforme care pot fi utile, ca Teams sau Kinderpedia, dar implică fiecare efortul de a explica atât elevilor, cât și colegilor cărora le este mai dificil. Am colegi care folosesc Zoom, Whereby sau Skype pentru a se vedea cu elevii și a le preda online, dar este dificil și așa, copiii nu au suficiente date mobile/suficient spațiu pe telefon, sau le este greu să îl folosească, sau uită de ora la care s-a stabilit întâlnirea. Sau pur și simplu nu vor, este vacanță pentru ei.

Andreea Irimia, fotografie din colecția personală

În momentul în care a aflat că școala se va închide, Andreea s-a asigurat că elevii de gimnaziu cărora le preda TIC își știu toți parolele la mailurile pe care le creaseră deja împreună la ore.


Andreea Irimia, fotografie din colecția personală

Trecerea la educația exclusiv online nu a fost ușoară. Pentru Andreea, experiența este provocatoare și frustrantă în același timp.

Este un experiment interesant pentru noi, cadre didactice și elevi, deopotrivă. Învățăm toți pe repede înainte cum să ne descurcăm cât de cât, ne bucură când iese o activitate, când elevii spun că o temă a fost super, dar mie una îmi este clar că învățarea nu are loc în mod eficient. Mă simt uneori mai obosită după o zi de stat la laptop, cu aplicații și Web WhatsApp-ul pornit, decât într-o zi normală de școală. În unele, efortul e mare, cu puține rezultate. Apoi mai e și sentimentul că nu e drept să fac cu unii, când pe alții îi știu omiși din start. Este dureros când îți scrie un elev, spunând că folosește pentru scurt timp hotspot de la prieteni ca să discute cu tine și e dezamăgit că nu poate face și el ce fac ceilalți. Doare pentru că nu am alte soluții pentru el decât să îi dau sarcini adaptate posibilităților lui.

Andreea a făcut chiar și o statistică despre activitatea elevilor și posibilitățile lor. În grupurile de WhatsApp au intrat mai bine de jumătate dintre elevii de la gimnaziu, adică peste 110 copii. Rata lor de implicare fluctuează.

Activi la sarcinile mele până acum au fost în jur de 30, dar eu nu îl simt ca pe un mare succes. Cei care au participat au pus întrebări, cam ca la clasă, dar când ai 9 grupuri și pe fiecare primești cel puțin 2-3 întrebări, la orice oră din zi sau din noapte, e greu să te dezlipești de telefon. Eu mi-am autoimpus un program, dar nu prea îmi reușește.

Elevilor care au participat li s-au părut foarte interesante unele activități, unii au fost foarte dornici să lucreze în plus. Mi-au trimis ce au lucrat și chiar fac o treabă minunată! Părinții sunt implicați, dar mai mult la cei mici, unii le dau telefoanele seara când vin de la muncă ca să mai vorbească cu învățătorii. Așa au povestit colegii mei învățători, a căror sarcină e și mai grea decât a noastră, cei de la gimnaziu. Din păcate, puțini părinți sunt conștienți că nu este o vacanță perioada de carantină. Și chiar dacă sunt conștienți, nu știu cum să își ajute copiii. 


Andreea Irimia, fotografie din colecția personală

Chiar și în aceste condiții, Andreea a rămas surprinsă să constate că lucrul în echipă și motivarea dintre colegii din aceeași clasă au crescut, s-au intensificat. Colegii s-au solidarizat și se sprijină reciproc.

Chiar dacă se mai înțeapă între ei, ca la școală, se ajută să descopere soluția și să participe. Sunt bucuroasă de fiecare dată când pot delega un ajutor, care preia din explicațiile mele.

Andreea a mai constat, după primele zile de predarea exclusiv online, că deși elevilor le este foarte greu să lucreze în aceste condiții, ei se adaptează ușor la noua situație.  

Sunt conștientă că trebuie neapărat să existe o perioadă de recuperare la școală, ceea ce fac acum nu asigură egalitatea de șanse. Îmi este clară defavorizarea celor care nu au posibilități, urmată de implicarea redusă a celor care nu înțeleg ce vrem de la ei, dacă tot nu suntem la școală. Mi-am dat seama că puțini se pot desprinde de învățarea bazată pe note și caiet, le este greu să aibă un proces de învățare în care nu îi supraveghează nimeni. Intenționez să creez spațiu mai mare pentru învățarea autonomă la viitoarele ore când ne vom revedea, însoțită de autoevaluare.

În zilele care urmează voi încerca să pun la punct, cu ajutorul colegilor, o platformă în care putem lucra toți la un loc, fără mesagerii umplute inutil. Apoi pornesc testarea de resurse, zilele acestea a fost o inflație de idei. Nu toate pot fi aplicate în școala mea, dar abia aștept să mă bucur de cele care chiar produc învățare și au o interfață intuitivă!

Andreea predă într-o școală mare și este conștientă de faptul că, la număr atât de mare de elevi, și nevoile sunt foarte diferite, iar în aceste zile a descoperit, încă o dată, că prăpastia dintre ei în ceea ce privește resursele pe care le pot folosi pentru a învăța este mare.

Am fost de mai multe ori în vizite pe la elevi. Unii locuiesc în condiții greu de imaginat pentru secolul nostru, fără apă curentă, cu geamuri pe lângă care poți să bagi mâna sau cu acoperiș de carton gudronat. Așa că nici nu poate fi vorba de telefoane performante sau de computere. Am și elevi care locuiesc în case mai frumoase decât apartamentul în care stau eu, deci nu pot generaliza. Comunitatea este societatea românească în miniatură. Cert este că cei care nu au acces la “școala de acasă”, frumos numită de minister, sunt mai mulți decât cei care au.

Fotografie din arhiva personală

Școala Gimnazială nr. 1 din Gălbinași este inclusă în proiectul Competență, invoare și profesionalism în educație, (CIPE) (cod MySmis 2014: 105682), cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014-2020. Andreea Irimia face parte din Rețeaua de Sprijin Intercolegial, o platformă online pusă la dispoziția cadrelor didactice în cadrul proiectului menționat de echipa REF Romania.